Octavian Grigore a fost părtaș la ascensiunea echipei Unirea Urziceni, începută în 2003, când Dumitru Bucșaru a început să investească în „ciulinii Bărăganului”, apoi, sezonul trecut a cunoscut, la propriu și decăderea echipei ialomițene, care a scris istorie câteva sezoane în fotbalul românesc. O istorie în care, la final, rămân, ca „răbufniri de orgoliu”, sau „minuni”, succese împotriva echipelor Steaua și Dinamo, care au fost bătute, chiar după ce s-au „alimentat” cu vedetele Unirii.
Tavi, cum a fost „experiența” la Urziceni? Eu am antrenat Unirea Urziceni, prima dată în 2003-2004, preluând-o în etapa a șasea, cred, până la final, când am terminat pe locul 3. Nicu Epaminonda mi-a fost jucător și atunci, și acum. Venirea mea la Urziceni și prima și a doua oară s-a datorat lui Felix Grigore, căruia îi mulțumesc pentru că a avut încredere în mine și prima dată și acum, cred că sunt singurul antrenor cu două mandate la Urziceni, în perioada lor de ascensiune. Am lăsat Chimia, cu care cred că terminam pe primul loc, stabilitatea de la Brazi și m-am dus imediat la Urziceni. Poate că nu am procedat 100% așa cum trebuia, dar provocarea era mult prea importantă, mi-am dorit să ajung în liga I, pentru că am ratat această șansă de prea multe ori. Acum, nu aș mai lăsa o echipă pentru alta, într-o situație asemănătoare, dar nu-mi pare rău de pasul făcut în toamnă, era necesar. Ai învins Steaua și Dinamo, mari surprize în tur, la doar câteva zile după ce erai instalat! Jucătorii au meritul principal, pentru că unii dintre ei chiar au dat dovadă de spirit de sacrificiu. Pădurețu a dat un adevărat exemplu, înaintea partidei cu Steaua – nu se antrenase de două săptămâni, a venit la masa de prânz de dinaintea meciului și mi-a spus că se simte în stare să joace! A făcut-o foarte bine, am rămas uimit de voința sa. I-a ambiționat faptul că vor juca împotriva foștilor colegi și declarația lui Gigi Becali, că ne vor da șapte goluri! Nu spera nimeni la un asemenea succes, eram văzuți ca victime sigure, mai ales că la o zi după ce am ajuns acolo, Brandan și Marinescu, care pe mine cred că m-ar fi ajutat foarte mult, au plecat și ei. Practic, am făcut un singur antrenament cu „Marin”, pe care-l cunoșteam foarte bine, pentru că a jucat încă din 2002-2003, la Petrolul, sub comanda mea. Cum pot fi bătute Steaua și Dinamo, în asemenea condiții, „anormale”? Steaua și Dinamo se bat cu o organizare bună. Am căutat să ne apărăm exact, departe de poartă și să surprindem pe contraatac. Dinamo se descoperea, avea probleme în apărare, Steaua nu a reușit să ne surprindă cu nimic. Afluența de jucători noi, în echipa mea a reprezentat o motivație, pentru că doreau să arate că au valoare, la Steaua a fost un dezavantaj, dădeau impresia că sunt două tabere. Care erau condițiile financiare la fosta campioană? Singurele prime luate de jucători, în tur, au fost după aceste două victorii, maxim 1000 de euro, cumulate! Când auzeam pe ce bani se joacă în alte părți, ne amuzam. Uneori, la Unirea, și berea de după meci o plătea fiecare. Cred că sunt singurul antrenor de liga I, care nu a dat o amendă, campionatul trecut, în cele câteva luni petrecute acolo. Odată, jucătorii erau de un bun simț deosebit, profesioniști, serioși, apoi, din ce era să le luăm… Nu aveau rost astfel de măsuri, ne înțelegeam, pur și simplu. Se putea salva fosta campioană de la retrogradare? Unirea rămânea în liga I, în condiții normale. Termina chiar în primele 10, erau condiții de pregătire foarte bune, au lipsit banii. Păcat de ceea ce s-a întâmplat, este totuși echipa de la noi cu cel mai bun parcurs în Liga Campionilor. Cum e să fi debutant în liga I, la o echipă care venea din Cupele Europene? E greu și ușor, în același timp, să antrenezi după Dan Petrescu și Rony Levy. Greu pentru că trebuie să te ridici la nivelul așteptat de jucători, după participarea în Cupele Europene, ușor – pentru că gândesc fotbalul, îl respectă. Mă refer la cei rămași la echipă din „garda veche”. În plus, Todoran și Cernea mi-au fost colegi, ca jucători, mă înțelegeam bine cu ei, cu toată lumea.
Ce va urma pentru Tavi Grigore? Orice, de la liga a III-a la liga I, dar undeva unde să fie seriozitate, să existe un obiectiv.
Cariera de antrenor a lui Octavian Grigore
*A debutat ca antrenor secund sub comanda lui Ion Marin, în 1996, la un an după câștigarea Cupei României, când încă era și jucător activ, la Petrolul. *Ca antrenor principal a debutat în 2000, la divizionara C Petrolistul Boldești, cu care a ratat promovarea în B, terminând pe locul II. *În divizia B a antrenat, prima dată, în 2002-2003, când a reușit, cu Petrolul, promovarea în liga I, locul fiind vândut, apoi, campioanei actuale, Oțelul. * A trecut apoi pe la Unirea Urziceni, FCM Târgoviște, Chimia Brazi ( 2 mandate, în B și C), din nou, Petrolul, Știința Bacău. * A luat Licența „PRO” în 2005, fiind posesorul licenței cu nr. 38, în a doua promoție a școlii. * A debutat ca antrenor în Liga I, cu succesul împotriva Stelei, la Unirea Urziceni.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER